unde ma duci din cart?

Cumpar online de mai mult de 6 ani. Mi-e comod, o fac din cateva click-uri, gasesc rapid ce caut si nu ma calca nimeni pe picioare. In plus, in cel mai evident (a se citi antisocial) mod evit orice discutie cu personalul magazinului. E drept, de fiecare data cand Paypal mai angajeaza un om, la fiecare cumparatura (acesta) ma suna pentru confirmare, desi contul meu are o istorie destul de solida.
In toti acesti ani, n-am avut nici o comanda pe un singur produs. Intotdeauna mai multe. Intotdeauna am bagat in cos si a trebuit sa ma intorc in magazin pentru a continua cumparaturile. Intotdeauna am fost “aruncat” intr-o zona pe care vanzatorul o privea ca o oportunitate de a re-incepe cumparaturile. Uneori nimerita, alteori inutila, abordarea acestei zone este subiectul micului studiu de caz de mai jos.

Asadar, unde ma duci din cart?

Emag.ro – indiferent de traseul pe care am ajuns in pagina de produs pentru a putea comanda, butonul “Ma intorc in magazin” ma retrimite in homepage.
Butonul respecta codul de culori, este plasat intr-un loc de vizibilitate buna, fiind aproape imposibil de ratat de catre user.

Pc-fun.ro – indiferent de traseul pe care am ajuns in pagina de produs pentru a putea comanda, butonul “Continua cumparaturile” ma retrimite in homepage.
Butonul este plasat intr-o zona cu vizibilitate crescuta dar din motive lesne de inteles se renunta la codul de culoare, folosindu-se varianta b&w.

Marketonline – butonul lipseste, userul obisnuit putand folosi doar meniul de navigatie al site-ului sau butoanele browserului.

Vexio.ro – indiferent de traseul pe care am ajuns in pagina de produs pentru a putea comanda, butonul “Continua cumparaturile” ma retrimite in homepage.
Butonul(text) respecta codul de culori, este plasat intr-un loc de vizibilitate buna, iar fontul are marime inferioara celui uzual din motive usor de intuit.
In plus, in cazul Vexio optiunea de a vizita cart-ul de-a lungul sesiunii de cumparaturi ii apartine exclusiv userului, site-ul in cauza oferind facilitatea de a adauga in cos fara a “vizita” obligatoriu cosul de de cumparaturi.

Amazon.com – butonul lipseste, userul obisnuit putand vizita unul din multiplele produse recomandate in subsolul cosului. Etailer-ul in cauza prefera de redirectioneze userul pe o cale bine prestabilita afisand atat produse din istoria navigatiei userului in cauza precum si produse din aceeasi clasa/categorie. In plus, chiar sub tag-ul Shopping Cart este afisat un buton ce sugereaza vizitarea unei zone de produse similare.

Target.com – prefera sa sugereze directia in care ar putea naviga userul, oferind multiple optiuni printre care se numara homepage, o zona de produse similare sau o zona de oferte speciale.

Exemplele de mai sus nu sunt intamplator selectionate. Toate sunt modele de succes intr-un fel sau altul si subliniaza diverse abordari ale arhitecturii unui magazin online.
Zona de cart este una sensibila, in care se poate profita enorm de mult dar se si poate gresi. Fiecare model ales se bazeaza pe observarea obiectiva si atenta a nisei in cauza si implementarea ca atare.
Subiectiv vorbind, eu nu vad ratiunea transportarii userului in cart(un pas in plus), atata timp cat ii poti comunica printr-un popup (rezident pe ecran 10sec.) ca a adaugat un produs in cos. Este o parere bazata pe argumente logice la fel ca si antiteza ei. Depinde de abordare.

Ideea principala este insa ca odata ce ai hotarat sa trimiti cumparatorul in cart, ar fi bine sa si stii ce anume ii dai mai departe, incotro il trimiti.
Orice operatiune te decizi sa implementezi in timpul procesului de cumparare afecteaza uzabilitatea magazinului tau si acesta e punctul de la care trebuie sa pornesti.

tweet me